APCR  – rezistenta proteinei C activate

• Testul APC-R (rezistenta la APC – proteina C activata)
• Detectie mutatie factor V coagulare  (proaccelerina) mutatia Leiden G1691A
• Teste genetice pentru decelarea mutatiilor si polimorfismelor genice implicate in trombofilie

Informatii generale

• Sistemul proteinei C activate (APC) si complexul APC- proteinaza este cel mai activ inhibitor al coagularii plasmatice, iar complexul F Va – PC joacă un rol semnificativ în reglarea formării trombului. Conceptul de APC (activated protein C) a fost descris pentru prima dată de Dahlbach iar ulterior Bertina identifica o mutație genetică la nivelul FV – astfel este definita anomalia Leiden.
• Proteina C (PC) a coagularii este un anticoagulant natural – aceasta proteina (serin-proteaza) inhiba cascada coagularii prin inactivarea factorilor Va (proaccelerina) si VIIIa (factorul antihemefilic A). Sinteza proteinei C se face la nivel hepatic si este dependenta de vitamina K.
• Proteina S (PS) a coagularii este un alt anticoagulant natural– aceasta proteina (serin-proteaze) este cofactor al proteinei C activate (APC – activated protein C) cu sinteza la nivel hepatic dependenta de vitamina K.

Investigatia APC-R este un test de coagulometrie (un test APTT-like efectuat in exces de proteina C activata / APC) prin care se masoara timpul de formare al cheagului. Rezultatul testului se exprima sub forma unui raport al timpului de formare al cheagului plasma de pacient : plasma de pacient cu adaos de APC. La persoanele normale, raportul este peste 2.5. Un raport scazut indica rezistenta la proteina C activata, ceea ce sugereaza o stare de hipercoagulabilitate (trombofilie) si un risc crescut de tromboza. Valori ale raportului sub 1.6 – 1.4 sugereaza starea de homozigot (mutatii ale ambelor alele). Rezultatele testului se interpreteaza in context clinic.

Mutatiile genetice ale FV (transmise prin mecanism autosomal dominant) au expresie fenotipica variabila de la pacienti asimptomatici dar cu risc crescut de evenimente trombotice de aproape 8 ori (formele heterozigote) pana la 90 ori (formele homozigote): tromboze arteriale, AVC ischemice sau complicatii obstetricale, riscul crescut de tromboza la pacienții cu neoplazii, factor de risc independent pentru infarctul miocardic. Cea mai frecventa mutatie care confera rezistenta la APC este mutatia Leiden (peste 95% din cazurile cu rezistenta la APC – mutatie punctiforma arginina / glutamina in pozitia 506 a genei FV).

Utilitatea testului: investigatie utila pentru evaluarea riscului de trombofilie: tromboembolism venos (antecedente personale sau familiale inclusiv pierderi recurente de sarcina), tromboembolism arterial (antecedente personale sau familiale de infarct miocardic acut mai ales la pacientii tineri fara factori de risc pentru arteroscleroza), tromboze asociate sepsisului (sindromul de coagulare intravasculara diseminata), evaluarea riscului de tromboze la introducerea medicatiei anticoagulante orale fara heparinoterapie prealabila.

Exsita deficiente ereditare a factorului V (mutatii cu transmitere autozomal dominanta) iar fenotipic se identifica subiecti homozigoti (mutatii ale ambelor gene) si respectiv subiectii heterozigoti (mutatii doar ale unei gene, cealalta fiind normala). Riscul de tromboze cauzat de rezistenta fctorului V la APC a este precipitat de diverse boli hepatice, sarcina, tratamente anticonceptionale, initierea terapiei anticoagulante orale fara heparinoterapie prealabila, infectii / inflamatii.

Pentru monitorizarea / evaluarea riscului de tromboza venoasa (trombofilie) se recomanda determinarea concomitenta a antitrombinei III (AT-III), dozarea proteinei C a coagularii (PC), dozarea proteinei S a coagularii (PS), determinarea anticoagulantului lupic (LAC), precum si teste genetice pentru depistarea trombofiliei.

Bibliografie: