Proteina S a coagularii 

• Proteina S a coagularii – activitate (PSa);
• Proteina S a coagularii – fractia libera (PSatg / FPS);
• Proteina S a coagularii – antigen total (PSatg / TPS)
• Analiza genei PROS1 (gena cara codifica sinteza proteinei S a coagularii) prin amplificarea PCR si secventiere

Informatii generale

• Proteina S (PS) a coagularii este un anticoagulant natural– aceasta proteina este cofactor al proteinei C a coagularii si este sintetizata la nivel hepatic, sinteza fiind dependenta de vitamina K. Aproximativ 60% din PS circula legata de o proteina (C4bBP -C4b binding protein); PS libera (free protein S – FPS) este disponibila pentru a servi drept cofactor al proteinei C a coagularii.  Analiza genei PROS1 (gena cara codifica sinteza proteinei S a coagularii) prin amplificarea PCR si secventiere permite identificarea deficitelor genetice si consiliere familiala (transmitere autosomal dominanta). Mutaiile genetice apar cel mai frecvent in tipul I de deficit cantitativ al proteinei S si mult mai rar in tipul III de defciti calitativ.
• Proteina C (PC) a coagularii este un anticoagulant natural – aceasta proteina inhiba cascada coagularii prin inactivarea factorilor Va (proaccelerina) si VIIIa (factorul antihemefilic A). Sinteza proteinei C se face la nivel hepatic si este dependenta de vitamina K.
• Sistemul proteinei C activate (APC) si complexul APC- proteinaza este cel mai activ inhibitor al coagularii plasmatice, iar complexul F Va – PC joacă un rol semnificativ în reglarea formării trombului. Conceptul de APC (activated protein C) a fost descris pentru prima dată de Dahlbach iar ulterior Bertina identifica o mutație genetică la nivelul FV – astfel este definita anomalia Leiden.

Exista mai multe tipuri de deficit al proteinei S (cofactorul proteinei C).

• tip 1 (deficit cantitativ): proteina S este normala funcțional, dar se găsește intr-o cantitate insuficienta: in acest tip de deficienta exista o reducere paralela intre nivelul FPS and TPS;
• tip II  (deficit calitativ cu valoare normala a fractiei libere a proteinei S): proteina S este în cantitate normala, dar funcționează anormal; in acest tip de defeicienta exista valori normale ale FPS si TPS dar o scadere marcata a valorilor testului ce estimeaza activitatea proteinei S;
• tip III (deficit calitativ cu valoare redusa a fractiei libere a proteinei S) – atunci când există o cantitate redusă de proteina S liberă, în prezența unei cantități normale de proteină S legata; in acest tip de deficienta exista valori reduse ale FPS cu valori normale ale TPS.

Exista trei analize speciale de coagulare pentru investigarea deficitului de proteina S a coagularii: 1/ testarea cantitatii totale de proteina S – TPS (test imunoenzimatic / nefelometrie) si 2/ testarea cantitatii de proteina S libera – FPS (test imunoenzimatic / nefelometrie) care sunt testele screening de prima intentie; 3/ testarea functionala a proteinei S (test coagulometric functional aPTT-like dilutie cu plasma saraca in proteina S a coagularii in prezenta APC si FVa, rezultat exprimat procentual). In formele clinice severe tratamentul de substitutie poate salva viata.

Utilitatea testului: investigatie utila pentru evaluarea riscului de trombofilie: tromboembolism venos (antecedente personale sau familiale inclusiv pierderi recurente de sarcina), tromboembolism arterial (antecedente personale sau familiale de infarct miocardic acut mai ales la pacientii tineri fara factori de risc pentru arteroscleroza), tromboze asociate sepsisului (sindromul de coagulare intravasculara diseminata), evaluarea riscului de tromboze la introducerea medicatiei anticoagulante orale fara heparinoterapie prealabila.

Exsita deficiente ereditare a proteinei S (transmitere autozomal dominanta) iar fenotipic se identifica subiecti homozigoti (mutatii ale ambelor gene) si respectiv subiectii heterozigoti (mutatii doar ale unei gene, cealalta fiind normala). Riscul de tromboze cauzat de deficitul proteinei S a coagularii este precipitat de diverse boli hepatice, sarcina, tratamente anticonceptionale, initierea terapiei anticoagulante orale fara heparinoterapie prealabila, infectii / inflamatii (inclusiv SARS-Cov1 prin cresterea plasmatica a C4bBP), etc.

Pentru monitorizarea / evaluarea riscului de tromboza venoasa (trombofilie) se recomanda determinarea concomitenta testului APC-R (rezistenta la proteina C activata), determinarea antitrombinei III (AT-III), dozarea proteinei C a coagularii (PC), determinarea anticoagulantului lupic (LAC), precum si teste genetice pentru depistarea trombofiliei.

Bibliografie: